Am modificat articolul ultima data pe: 06.08.20

 

Istoria muzicii se impleteste frumos cu cea a omenirii, inca din cele mai vechi timpuri oamenii au creat tot soiul de instrumente care sa le descrie anumite stari, care insoteau muzica religioasa, iar in acest articol ne vom referi la anumite aspecte extrase din povestea instrumentelor cu clape.

 

Printre cele mai cunoscute instrumente cu clape, la ora actuala, se numara pianul, pianina, acordeonul, pianul digital, orga, sintetizatorul etc., dar pana sa ajunga in forma pe care o cunoastem au avut mai multi stramosi, unele forme mai existand si astazi, altele au disparut. In articolul de mai jos, iti prezentam cateva extrase din istoria instrumentelor cu clape, pentru a intelege mai bine drumul pe care l-au parcurs.

 

Monocordul cu clape – secolul XII

Unul dintre stramosii directi ai pianului este monocordul cu clape care a aparut in a doua jumatate a secolului XII. Acesta a evoluat repede, adaugandu-se tot mai multe corzi, si a devenit clavicord. 

Pana prin secolul XV, acesta a ajuns sa aiba 10 corzi, ce produceau cate 2 note distincte in functie de locul in care era apasata clapa. Deoarece nu avea un sunet foarte puternic, nu a putut fi folosit in spectacole de mare anvergura, fiind mai mult utilizat de catre compozitori sau acasa.

 

Clavecinul –  secolul XV

Clavecinul este un alt stramos direct al pianului, ce are placa de rezonanta, pastrandu-se inca un frumos exemplar din secolul XV. Ca si constructie, cele doua sunt foarte asemanatoare, doar ca clavecinul produce sunetele prin ciupirea corzilor si nu prin lovirea cu ajutorul ciocanelelor, precum la pian.

Ca si dezavantaj al clavecinului este ca interpretul nu are un control direct asupra dinamicii, asa cum permite pianul – la apasare mai puternica fiind posibil un forte, la o atingere mai suava, trecand in pianissimo. 

Constructorii de clavecin apelau la artistii vremii pentru decoratiuni, acestea fiind adevarate capodopere de arta. 

In prezent inca se mai fabrica astfel de instrumente, deoarece se doreste redarea cat mai exacta a anumitor compozitii din epoca renascentista si baroca. Se realizeaza inclusiv in Romania, la Hora Reghin. 

Dupa o perioada de cateva sute de ani (aproximativ 200 de ani) cat detine suprematia, clavecinul isi pierde din interes odata cu aparitia unui nou instrument ce poarta denumirea de pianoforte.

 

Piano Forte – secolul XVIII

Prin anii 1700, un renumit producator de clavecine, italian, Bartolomeo Cristofori, dezvolta un alt instrument ce capata denumirea de pianoforte. Mecanismul acestuia este cu ciocanele ce ating corzile, si apoi isi revin, dupa producerea sunetului.

La inceput un pianoforte avea in jur de patru game, dar ulterior s-a dezvoltat rapid, ajungand la cinci in timpul lui Mozart, la sase si jumatate in perioada lui Beethoven. Folosea, de asemenea, dispozitive asemanatoare cu pedalele de azi, dar erau pozitionate in alte locuri, putand fi actionate cu mana sau cu genunchiul. 

Initial, instrumentele produse de Cristofori, fiind destul de scumpe, nu au avut o prea mare popularitate, fiind prezente la curtile regilor. Din 1760 cand sunt primele apartitii pentru publicul larg, acest instrument capata o mai mare deschidere si popularitate.

 

Trecere de la pianoforte la denumirea de pian a fost facuta in timp, dezvoltand tot mai mult acest minunat instrument. Foarte popular, pianul a fost prezent in multe case, fiind singura posibilitate de a asculta muzica preferata, existand reductii, iar multi compozitori l-au utilizat pentru a delecta publicul amator cu creatiile efectuate.

Pianul este folosit atat in muzica clasica, cat si in jazz, muzica traditionala, atat solo, cat si in cadrul unor orchestre de mari dimensiuni, ca si acompanient sau pentru a compune. Are o larga raspandire la nivel mondial, fiind unul dintre cele mai indragite instrumente si o baza pentru multi artisti.

Din pacate, sunt si unele aspecte mai negative, precum dimensiunile instrumentului, greutatea sa si astfel portabilitate redusa, uneori chiar si pretul. Din acest motiv multi s-au luptat sa obtina aceeasi versatilitate muzicala, dar la dimensiuni mai reduse si la preturi accesibile, dezvoltand in continuare acest minunat si perfect instrument.

 

Foarte aproape cu aparitia pianului, apare si pianina, cu deosebirea ca la aceasta corzile erau pozitionate vertical, reducand astfel mult dimensiunile. Sunt destinate, in general, pentru spatii mai reduse, iar la mijlocul secolului XIX, prin aparitia modelului cu corzi incrucisate, spatiul se reduce si mai mult.

 

Acordeonul – secolele XVIII – XIX

Aparitia acordeonului nu este foarte exact documentata, dar cert este ca prin 1840 acest instrument era deja foarte raspandit. Un prim brevet se obtine in 1829 la Viena, dar este o versiune mai simplista, fiind in general dedicat pentru acompaniament. In forma in care il cunoastem astazi este de la inceputul secolului XX, atat ca forma, cat si ca posibilitati tehnice de redare. 

Desi este de aparitie mai noua, in varianta moderna, acordeonul are un stramos indepartat inca din China antica, si anume orga chineza de gura. 

Incet, incet acest complex instrument s-a dezvoltat, si astazi poti gasi si variante electronice ce maresc posibilitatile interpretative, avand la dispozitie o mare varietate de registre timbrale, ritmuri si modulatii, precum si memorie digitala. 

 

Dezvoltarea tehnologiei are o influenta directa si asupra instrumentelor cu clape si astfel, se dezvolta o serie de dispozitive care castiga mult in ceea ce priveste portabilitatea si pretul. 

Claviaturi digitale – secolul XX

Pianele digitale se dezvolta incepand cu anii 1970, fiind o buna alternativa la modelele traditionale, incercand sa imite cat mai bine sunetul acestora, cu tastatura electronica. Multe modele folosesc inregistrari ale pianelor acustice pentru o experienta cat mai buna. 

Orga electronica se trage din acordeon si se dezvolta de-a lungul timpului pentru a avea o interpretare cat mai placuta. Acum poti gasi modele diverse de la diferiti producatori, dar poti sa mergi pe o orga Yamaha (o lista comparativa cu produse gasesti aici) cu caracteristicile pe care le cauti si la un pret decent. 

Desi primul sintetizator electric a aparut in 1876, fiind inventat de cel care a adus si prototipul telefonului (Elisha Gray), a devenit popular abia in 1968 cand a fost folosit de o trupa celebra pentru a inregistra un album. Din 1980, firme de renume in domeniu precum Yamaha, incep sa produca sintetizatoare pentru marea masa, de calitate si la un pret accesibil. 

 

 

Aboneaza-te
Anunta despre
guest
0 Comments
Inline Feedbacks
View all comments