Am modificat articolul ultima data pe: 02.04.20

 

Dupa revirimentul instrumentului la sfarsitul secolului al XIX-lea, contrabasul si-a asigurat un rol important in istoria muzicii prin introducerea sa in noi stiluri de muzica, in special in jazz. Iti oferim 6 nume si tot atatea destine impletite cu al instrumentului, atat europene, cat si de peste Ocean, atat interpreti “culti”, cat si mai degraba innascuti, precum legendarul Ray Brown.

 

Ca orice instrument muzical, contrabasul s-a bucurat si inca se bucura de legendele sale, personaje care au trait din si prin muzica, iar renumele lor a strabatut secolul trecut dintr-un capat in altul al Pamantului. Va prezentam in acest articol 6 excursuri prosopografice succinte in lumea salilor de concerte sau in cluburile de jazz.

 

Edouard Nanny (1872-1943)

S-a nascut la Saint-Germain-en-Laye. Student la Conservatorul din Paris, unde a predat din 1920 pana in 1940, a primit un prim premiu pentru contrabas in 1892. In timp ce urmeaza o cariera ca basist solo, el intra si in marile orchestre, precum Lamoureux si Opera-Comique.

Cantand la un contrabas cu trei coarde, el a fondat in 1901, impreuna cu Henri Casadeus, Societatea de Concerte a Instrumentelor Antice – Societe des Concerts des Instruments Anciens, sub presedintia lui Camille Saint-Saens si a intentionat sa reinvie lucrarile din secolele trecute. Compania va efectua mai multe turnee internationale.

Autor al unor lucrari pentru contrabas, i se datoreaza si unele studii asupra lucrarilor lui Bach si Beethoven, dar si o metoda completa de predare a contrabasului cu patru si cinci coarde (ed. Leduc, Paris), o lucrare obligatorie si fundamentala pentru cunoasterea instrumentului. Valoarea pedagogica exceptionala a lucrarii este inca valabila si astazi.

Ovidiu Badila (1962-2001)

Nascut in Romania, la Constanta, Octavian Badila a reusit, in ciuda unei existente scurte, sa ajunga printre cei mai importanti contrabasisti ai secolului XX. Dupa studiile urmate la Bucuresti, tanarul a decis sa-si incerce norocul si a fugit in Occident, in 1987. O a doua hotarare care i-a pecetluit destinul a fost aceea de a ramane peste granite chiar si dupa decembrie 1989.

A avut sansa de a studia cu unii dintre cei mai importanti muzicieni ai vremii, printre care ii amintim pe Sergiu Celibidache, Enzo Ferrari si Jean-Marc Rollez. A castigat o suita de premii si a activat ca profesor pe langa institutii prestigioase: Academia de Muzica Trossingen si Academia de Muzica din Basel, care, din pacate, a fost si ultimul sau angajament. 

 

Ray Brown (1926-)

Ray Brown s-a nascut in Pittsburgh. La opt ani, a luat lectii de pian. Cand a intrat la liceu, era un pianist bun – care, din pacate, ura sa faca exercitii. I s-a atras atentia asupra contrabasului cand a vazut ca exista trei instrumente disponibile in orchestra liceului, dar ca doar doua erau folosite. 

Asa ca l-a luat pe al treilea, pentru ca a crezut ca este mai usor de cantat decat la pian. Asadar, primul contrabas pe care Ray Brown a cantat pe scena la un club la varsta de 17 ani, a fost un contrabas furat, sau, mai bine zis, l-a imprumutat fara autorizatie din laboratorul de muzica al liceului sau.  De la aceasta prima interpretare pe scena, Ray Brown si-a croit drumul pentru a deveni in ochii muzicienilor si al criticilor de jazz „cel mai bun contrabasist din lume”.

In timpul carierei sale, care a cuprins mai bine de 50 de ani, a cantat la „vioara prea mare” in toate cluburile de noapte importante, la aproape toate festivalurile si cu toate marile vedete de jazz: Frank Sinatra, Billy Eckstine, Tony Bennett, Ella Fitzgerald, Sarah Vaughan, Billie Holiday, Charlie Parker, Lester Young, Oscar Peterson, Dizzy Gillespie, Louis Armstrong etc.

La inceputul carierei sale solo, Ray a compus celebrul „Gravy Waltz”. Cand Herb Ellis, fost membru al trupei Steve Allen Show a auzit melodia, a interpretat-o ​​pentru Steve Allen. Acesta din urma l-a sunat pe Ray si l-a întrebat daca este de acord sa scrie un text pe melodie. Aceasta piesa a devenit cea mai cunoscuta melodie a lui Steve Allen si a castigat un premiu Grammy. A fost primul dintre multele premii Grammy care au urmat.

Multe alte spectacole celebre s-au bazat si pe muzica lui Ray: The Joey Bishop Show, Red Skelton Show, Smothers Brothers sau Merv Griffin Show. Dar activitatile sale nu se opresc aici: a fost contrabasist pentru Frank Sinatra Specials, consultantul Asociatiei Hollywood Bowl in ceea ce priveste concertele de jazz, directorul Festivalului de Jazz din Monterey etc. De-a lungul carierei sale, a castigat nenumarate premii, inclusiv Playboy All-Stars Poll, Grammy, DownBeat Reader, Poll Critic Jazz, etc.

A fost un drum lung pentru Ray Brown, muzician pentru excelenta, de la primul sau trio din Pittsburgh, cu un contrabas imprumutat, pana astazi. Dar el este acum unul dintre ultimele mari legende ale jazzului, iar povestea si povestile lui Ray continua.

 

Francois Rabbath (1931-)

S-a nascut in Alep (Siria) intr-o familie de muzicieni, avand cinci frati si patru surori, toti muzicieni. Ajutat de un profesor de la Conservatorul de muzica din Paris, el descopera contrabasul ca autodidact. Se indragosteste de acest instrument.

Pe drumul invatarii intalneste doi maestri: Yehudi Menuhin (1916-1999) si Jose Iturbi (1895-1980). Ambii il incurajeaza sa continue. Studiile sale au durat pana in 1962, in timp ce si compunea pentru contrabas. In 1963 si 1964 apar pe piata primele discuri cu numele sau. Interpreteaza lucrarile lui Bach, Vivaldi si propriile compozitii.

Francois Rabbath nu se limiteaza la muzica clasica sau creativa. Pentru Boby Lapointe a compus muzica pentru Diba-diba in 1969. A cantat pentru inregistrari de studio pentru Paco Ibanez in 1967, 1969, 1979 si 1990. In 1997 s-a retras din lumea muzicii. Inca se afla la carma Conservatorului National de contrabas.

 

Ron Carter (1937-)

Este un contrabasist de jazz american, nascut in Ferndale, Michigan. Sunetul unic al muzicii sale l-a facut o figura legendara a jazz-ului, precum si un muzician desavarsit. Cu aporturi la peste 2500 de albume inregistrate, este unul dintre cei mai populari si mai difuzati contrabasisti de jazz. Ron Carter a devenit faimos cantand cu Miles Davis.

La 10 ani a inceput sa cante la violoncel, dar dupa ce familia sa s-a mutat in Detroit si a experimentat violenta urbana si s-a confruntat cu stereotipurile rasiste, a decis sa se indrepte spre cel mai bun contrabas. A inregistrat primele interpretari ca muzician de jazz profesionist alaturi de Jaki Byard si Chico Hamilton. Carter a lucrat si cu Randy Weston, Thelonious Monk, Cannonball Adderley si Art Farmer.

Joel Quarrington (1955-)

Este recunoscut de mult timp ca cel mai mare basist din Canada si unul dintre cei mai buni interpreti din lume. Castigator al Concursului International de la Geneva, a cantat ca solist in Canada, Statele Unite, Europa si China. A functionat ca interpret in numeroase orchestre canadiene, inclusiv la Centrul National de Arte, Edmonton, Winnipeg, Hamilton si Toronto. Ca muzician cu Orchestra Nationala a Artelor Centrale, a participat la Turneul Canada- Atlantic in 2002 si Turneu Statelor Unite si Mexicului in 2003.

Joel Quarrington preda contrabasul la Scoala Glenn Gould din cadrul Conservatorului Regal de Muzica din Toronto si a acordat, de asemenea, lectii la unitati de prestigiu, cum ar fi Institutul Curtis din Philadelphia si Royal Academy of Music din Londra. 

Joel Quarrington este, de asemenea, un cunoscut muzician de camera si a cantat cu unele dintre cele mai mari cvartete de coarde din lume, printre care cvartetele Orford, Vermeer, Cleveland, Colorado, St. Lawrence, Allegri si Tokyo. Joel este foarte mandru ca a participat, in 1982, la o sesiune de inregistrare cu marele Glenn Gould pentru coloana sonora a filmului The Wars al lui Timothy Findley. Aceasta muzica pentru violoncel si contrabas solo a fost ultima lucrare compusa de Gould inainte de moartea sa. Joel canta la un contrabas italian, realizat in 1630 de maestrul din Brescia, Santo Paolo Maggini.

 

Lasa un comentariu

avatar
  Aboneaza-te  
Anunta despre