Am modificat articolul ultima data pe: 08.12.19

 

Daca te pasioneaza pianul, inainte de a incepe sa inveti cum sa il folosesti, este bine sa stii cate ceva despre pasii parcursi pana a ajunge la forma si performantele de acum. Afla deci care sunt cateva dintre cele mai importate momente din istoria pianului.

 

Multi dintre noi sunt atat de obisnuiti cu modul in care arata si suna pianul in prezent, incat cu greu isi pot imagina instrumentele atat de diferite care au sta la baza conceptului de astazi. Daca vrei sa stii cum a ajuns pianul la forma si performantele acustice de astazi, parcurge in cateva minute o scurta istorie a acestui instrument, atat de valoros pentru creatia muzicala.

 

De la ke la monocord

Cel mai indepartat stramos al pianului, identificat de istoricii care au urmarit evolutia sa de-a lungul timpului, este considerat a fi ke-ul, un instrument muzical chinezesc, prevazut cu corzi, asezate pe un bridge mobil, si o cutie din lemn, care era folosita pentru a obtine sunete prin lovire. Acest instrument dateaza din anul 2650 i.Hr.

Intr-o alta parte a lumii, experimentand cu latura matematica a muzicii, Pitagora inventa monocordul in anul 582 iHr, cu un concept similar ke-ului, adaugand insa mai tarziu bridge-ul mobil. Un important pas se face in anul 1000, cand monocordul primeste clape.

 

Clavicteriumul si secolul XIV

Clavicteriumul a fost inventat in secolul al XIV-lea si includea claviatura si corzi fixate sub forma de triunghi, dupa modelul harpelor. O data cu adaugarea de corzi suplimentare si legarea acestora de taste, pentru a permite transmiterea vibratiilor, apare clavicordul. Secolul XVI este perioada in care intre corzi s-au adaugat bucati de material textil, cu rol de amortizare a miscarilor.

 

 

Secolul XVI – aparitia spinetului

Spinetul a ramas pana astazi cea mai mica varianta a pianinelor clasice. In secolul XVI, mai precis in anul 1503, cand spinetul era insa o versiune a clavicordului, cu corzi mai lungi, dar mai limitata in ceea ce priveste controlul sunetului, nepermitand influentarea presiunii aplicate si respectiv a puterii sunetului degajat. Numele acestui instrument provine de la cel al inventatorului sau, Giovanni Spinetti.

Pentru ca se afla cel mai aproape de aparitia formatului de pian similar celui din prezent, se poate sa fi auzit deja de harpsicord. Harpsicordul aduce in plus fata de spinet modele cu doua claviaturi, inspirate din designul de orga, si butoane de stop, care permit adaugarea si eliminarea de octave, optiuni pe care nu le regasesti astazi in pian.  El este insa predecesorul direct al piano forte.

 

Piano forte

Daca te intrebi cand poti considera ca a aparut de fapt pianul, anii 1710 – 1720 pot fi considerati cea mai buna aproximare. Este perioada in care Bartolomeo Christofori adauga binecunoscutele ciocanele in sistemul de actionare a corzilor, inventand instrumentul numit piano forte – in esenta, un harpsicord cu ciocanele. Nu este insa singurul preocupat in acea perioada de obtinerea unui sunet mai puternic, aceeasi idee fiind pusa in practica in perioada 1710 – 1720 de Schrotter si Marius. 

Cristofori este recunoscut ca inventator al pianului pentru ca in anul 1720 instrumentele concepute de el au fost considerate cele mai bune.

 

 

Grand piano

La sfarsitul secolului al XVIII-lea, devenise deja evident ca formatul orizontal al pianului forte permitea cele mai bune rezultate in ceea ce priveste calitatea sunetului si volum si ca designul tip pana, destul de popular pana atunci, optimiza interpretarea. De altfel, acest format este preferat si astazi pentru pianele destinate concertelor.

Primul model de Grand Pianoforte a fost construit in anul 1777 de catre Robert Stodard si a pus bazele pentru cele mai bune instrumente de acest tip construite ulterior.

In anul 1780 Johann Andreas Stein si Nanette Stein-Streicher au modificat sistemul clasic de actiune de atunci, combinand lovitura ciocanelului cu o usoara apasare si reusind sa produca un sunet atat de placut si clar, incat cei mai buni compozitori ai vremii au creat piese special pentru acel pian.

In anul 1838 Sebastian Erard a patentat un nou sistem de actiune, care aducea in completare o bara de presiune, cu rolul de a apasa corzile in zona unde sunt prinse de cadru, pentru a opune rezistenta ciocanului, crescand astfel volumul sonor obtinut. Aceasta modificare s-a pastrat pana in ziua de astazi ca standard in fabricarea pianelor cu coada.

Anul 1859 a insemnat pentru dezvoltarea pianului, introducerea cadrului realizat integral din fier, cu corzi in forma de evantai si sensibilitate mai mare la atingere.

 

1855 – 1880 perioada pianului patrat

Daca nu ai vazut niciodata un pian patrat, este pentru ca formatul respectiv a fost o incercare indrazneata, care a reusit sa dovedeasca faptul ca acest tip de design nu este cel mai inspirat. Primul pian patrat a fost realizat de Steinway & Sons in anul 1855. Fiind insotit si de modificari care au reusit sa aduca imbunatatiri calitatii sunetului, a fost adoptat usor de producatori. 

Pana in anul 1880 aceste modele au disparut insa cu totul de pe piata europeana si a Americii, fiind inlocuite de pianul vertical, mult mai usor de incadrat in spatiul locuintei intr-o perioada in care orasul se dezvolta in mod accelerat.

 

 

Pianina

Pianina sau pianul vertical a inceput sa fie in centrul atentiei inventatorilor cam in aceeasi perioada in care pianul patrat se bucura de interes. Conform documentelor istorice, prima pianina a fost construita in Austria, in anul 1780, de catre John Schmidt, insa multe altele au fost patentate in urmatoarele decenii.

Un pas important in dezvoltarea acestui instrument l-a facut Robert Wornum in anul 1811, introducand corzile in diagonala si alte elemente care au dus la imbunatatirea semnificativa a calitatii sunetului, multe dintre ele fiind folosite si astazi in productia de pianine clasice. Imbunatatirile au continuat cu adaugarea unui cadru metalic si folosirea de trei corzi pentru o clapa, modificare care a ajutat pianinele sa genereze un sunet mai puternic.

Pianina clasica a avut o adevarata perioada de inflorire intre anii 1860 si 1880 cand a inlocuit pe piata pianul patrat, fiind mult mai potrivita cu spatiile limitate ale locuintelor de la oras.

 

 

 

 

Leave a Reply

avatar
  Subscribe  
Notify of