Orga versus pian

 

Desi sunt ambele instrumente muzicale clasice, disponibile atat in versiuni acustice, cat si digitale, si clasificate in categoria claviaturilor, intre orga si pian exista multiple diferente semnificative: de la modul de creare a sunetului, numarul de clape, detaliile tehnice de interpretare si pana la gradul de dificultate implicat de studierea lor.

 

Instrumente specifice muzicii clasice, dar usor adaptabile si altor stiluri, pianul si orga se numara printre versiunile abordate adesea de pasionatii de muzica. Daca te gandesti sa iei lectii este insa bine sa stii ca, desi aparent similare, cele doua difera foarte mult in profunzime.

 

Inceputuri

Daca vorbim despre pian in forma in care il cunoastem astazi, putem spune ca acest instrument este relativ tanar. Primul model care a permis varierea intensitatii sunetelor create fiind conceput de Bartolomeo Cristofori in anul 1700, sub numele de pianoforte sau fortepiano. 

Prin comparatie, orga este mult mai veche, originile sale putand fi urmarite pana in anul 222BC, cand Ctesibius din Alexandria a inventat orga cu apa. A cunoscut cea mai buna si mai prolifica perioada in timpul vietii lui Johann Sebastian Bach, care a scris o serie de compozitii complexe si impresionante pentru acest instrument.

 

 

 

Modul de generare a sunetului

In forma sa originala, pianul acustic include un sistem de ciocanele, actionate de clapele pe care le apasa pianistul si care lovesc, mai departe, corzile metalice responsabile de generarea sunetului. 

Forta si rapiditatea cu care degetele actioneaza aceste taste controleaza volumul si ritmul melodiei, stand la baza capacitatii de a reda emotia suprinsa in operele interpretate. Sunetul obtinut prin lovirea unei clape scade treptat in intensitate, atat timp cat aceasta este apasata si se opreste brusc daca degetul se ridica de pe ea si nu este folosita pedala de sustain. 

Orga functioneaza pe baza unor tevi prin care aerul circula in mod continuu, ceea ce face ca o nota sa poata fi mentinuta la infinit, atat timp cat clapa este apasata. In schimb, nu este prevazuta cu pedala de sustain, deci sunetul se va opri intotdeauna de indata ce clapa este eliberata. Actionarea unei clape deschide un ventil care alimenteaza tubul de aer corespunzator notei respective, care produce la randul sau sunet prin vibrarea aerului din interiorul sau.

In concluzie, pianul poate fi considerat un instrument de percutie sau cu corzi, in timp de orga intra in categoria celor de suflat.

 

Numar de claviaturi

Dupa cum probabil stii deja, pianul este prevazut cu o singura claviatura, care are in mod normal 88 de clape, desi sunt versiuni si cu 72 sau cu mai mult de 88. Spre deosebire de acesta, orga poate avea mai multe claviaturi, numite manuale. 

Versiunile mici au una singura, iar cele mari pot ajunge si pana la 7 seturi de clape. Acestea sunt mai inguste si pozitionate una deasupra celeilalte, fiind completate de un pedalier care genereaza la randul lui sunete.

Cea mai mare orga din lume are sapte manuale de cate 61 de clape fiecare, deci un total de 427 de taste, in timp ce cel mai mare pian are 156 de clape.

 

Pedalier

Daca in cazul pianului putem vorbi despre o pedala de sustain, prezenta la cele mai multe modele acustice, in cazul orgii discutam despre pedalier. Acesta este similar unei claviaturi, incluzand mai multe pedale pe care artistul le gestioneaza cu ajutorul picioarelor. Se foloseste cel mai adesea la interpretarile in registrul grav si nu este prezent la toate modelele de orgi (aici niste oferte comparate).

 

Reglarea volumului

In cazul pianului, intensitatea undelor sonore emise este reglata prin intermediul fortei cu care sunt apasate clapele, controlul fiind deci realizat prin excelenta de la nivelul mainii. Orga este prevazuta insa cu o pedala de picior care controleaza volumul sonor, gestionand cantitatea de aer care trece prin tuburi. Si daca vorbim despre elemente suplimentare, iti mai putem spune si ca orga mai are in plus o pedala pentru bass.

 

Adaptabilitatea melodica

Atat orga clasica, cat si cea electronica pot genera sunete care imita o multitudine de instrumente, permitand compozitii complexe, de tip orchestra. Prin comparatie, pianul poate genera doar sunetul sau specific, care este insa considerat mai plin de profunzime decat cel al orgii.

 

 

Rolul pe scena

Pianul se descurca foarte bine ca instrument principal, in interpretari solo. Caracteristicile tehnice, care fac din el un reprezentant al percutiei, ii confera forta si viteza necesara pentru a reproduce ritmuri rapide si sunete puternice inca de la primele note. Este potrivit atat in partile introductive ale melodiilor, cat si pe parcurs, pentru a mentine ritmul, atingand nivelul maxim de intensitate de la prima apsare a clapei.

Prin comparatie, orga isi atinge potentialul in spatiile mari, care trebuie umplute cu sunet si se desfasoara la cel mai inalt nivel in etapele de sustinere a sunetelor. Se adapteaza mai greu unui ritm rapid al melodiei si este potrivita fie pentru interpretari solo, fie pentru acompanierea corurilor.  

 

Abilitati necesare

Desi ambele implica lucrul cu claviaturi, abilitatile necesare unui artist pentru a realiza o interpretare calitativa la fiecare dintre ele difera semnificativ. Astfel, un bun pianist are nevoie in primul rand de o buna capacitatea de abordare a acordurilor complexe si o digitatie eficienta si precisa, cu viteza foarte buna de lucru. 

Aceste cerinte au la baza flexibilitatea ridicata pe care pianul o ofera in controlul caracteristicilor sonore din: simpla lovire a clapelor, combinatiile de taste abordate in acelasi timp, viteza de miscare a degetelor si forta de apasare.

Pe de alta parte, piatra de incercare a organistului sta in capacitatea de a jongla in acelasi timp cu 2, 3, 4 sau mai multe claviaturi, in functie de piesa si modelul de instrument plus pedalierul. Coordonarea mana-picior se numara deci printre talentele de baza pe care trebuie sa si le dezvolte. 

Pianistul nu este nevoit sa poata lucra cu pedala de bass, in timp ce apasa pedala de volum cu piciorul, iar organistul nu este pus in situatia de a alerga cu degetele pe claviatura la viteza la care se intampla in cazul pianului.