Am modificat articolul ultima data pe: 22.07.19

 

Multi saxofonisti, prin stilul de a interpreta la instrument, au devenit standarde pentru generatiile viitoare. In acest articol, poti sa citesti despre cativa reprezentanti de marca care au contribuit la dezvoltarea unor noi stiluri muzicale, punand pasiune combinata cu o tehnica desavarsita, exemple bune de urmat, ce au facut istorie in lumea muzicii. 

 

Desi a fost inventat in 1840, de Adolphe Sax, ca si intermediar in muzica clasica intre instrumentele de suflat din lemn si alamuri, saxofonul s-a dezvoltat si a prins avant abia la inceputul secolului XX, odata cu apartitia jazz-ului, acesta fiind si motivul pentru care o mare parte dintre saxofonistii celebri provin din aceasta sfera muzicala. 

Acestia si-au dezvoltat de-a lungul timpului un stil propriu de interpretare, fiind si pionieri in aparitia mai multor stiluri de jazz, istoria lor impletindu-se in mod armonios. 

 

Sidney Bechet (1897 – 1959)

Este un celebru saxofonist de jazz, care a contribuit la implicarea saxofonului in muzica de jazz, inca de la primele aparitii ale acestui stil muzical. A fost contemporan cu Louis Armstrong si un virtuos al saxofonului, cantand pe un model de tip sopran, si oferindu-i tonul si modulatiile blues-ului. 

Sunetul sau era emotionant, puternic si neprevazut, folosind un vibrato larg similar cu cel al clarinetistilor, instrument pe care il cunostea bine. 

 

Frankie Trumbauer (1901 – 1956)

A devenit cunoscut la inceputul anilor 1920, folosind un saxofon C-Melody (un hibrid intre un model alto si unul tenor), cu un ton sec si un stil linistit, introspectiv, care a influentat generatii ulterioare de saxofonisti. Impreuna cu tompetistul Bix Biderbecke, ofera la vremea respectiva o alternativa pentru jazzul pasional care se interpreta in mod obisnuit. 

A compus piese sofisticate si complexe pentru saxofon, preferand sa cante in trupe mici, cu 3 – 4 instrumentisti. Pe langa saxofon, stia sa interpreteze si la fagot, clarinet ceea ce l-a ajutat pentru dezvoltarea unui stil personal.

 

 

Coleman Hawkins (1904 – 1969)

Prefera saxofonul tenor, fiind solist principal in cadrul orchestrelor anilor 1920 – 1930, cucerind publicul cu sunetul sau puternic, tonul agresiv si creativitate in improvizatii. Este unul dintre initiatorii stilului be-bop ce se considera o evolutie importanta in istoria jazz-ului, fiind axat pe abilitatea tehnica a interpretului, cu o armonie complexa. 

Acest mod de interpretare a schimbat perceptia publicului asupra stilului, de la o muzica de dans pentru toata lumea, intepretata de orchestre mari, la formule mici lasand libertate de exprimare interpretului.

 

Lester Young (1909 – 1959)

Prin stilul melodic abordat, Young pune bazele cool jazz-ului, o muzica mai linistita si mai usor de inteles, dar totusi de o mare virtuozitate si complexa, ce presupune utilizarea mai redusa a vibrato-ului si a percutiei. 

Este inspirat din jazz-ul clasic, si apare ca o alternativa la stilurile gruff ale anilor 1940. Young se foloseste in interpretare de un ton neted, lin, si o improvizatie relaxata.

 

Charlie Parker (1920 – 1955)

Bazat pe o tehnica incredibila, cu ritm si armonie, cu multa energie, Parker contribuie la dezvoltarea be-bop-ului si a jazz-ului modern. Stilul sau unic este un model pentru saxofonisti, acest mare artist fiind un standard pentru multe generatii de instrumentisti. Din pacate consumul mare la care a fost supus, combinat cu abuzul de droguri si alcool, i-au curmat viata foarte devreme. 

 

John Coltrane (1926 – 1967)

Compozitor si saxofonist de marca, isi dezvolta un stil propriu de interpretare, cu improvizatii libere si de o mare intensitate, dupa ce in tinerete a fost influentat de figuri marcante din lumea jazz-ului precum Charlie Parker. In perioada de tinerete adopta stilul be-bop si hard bop, mergand la maturitate spre free jazz, fiind si printre pionierii acestui stil. 

 

Ornette Coleman (1930 – 2015)

A avut un parcurs mai divers, trecand de la blues si r&b, la jazz, fiind considerat unul dintre avangardistii stilului free jazz. Imbina armonios tehnica cu linia melodica, cu ritmul si forma, pastrand un echilibru perfect, fara sa adere la formele conventionale de structuri armonice. Un artist complet, fiind compozitor, si multi-instrumentist (saxofon, vioara, trompeta). 

 

Sonny Rollins (nascut in 1930)

In acelasi timp cu cool jazz-ul apare si hard bop-ul, initiat de saxofonistul Rollins si trompetistul Clifford Brown. Inspirat de saxofonistii celebri ai timpului, Young, Parker, Hawkins, Rollins isi dezvolta un stil propriu, indraznet si mai neobisnuit, interpretand pe un saxofon tenor. 

In lunga sa cariera dezvolta o serie de compozitii care devin standarde in lumea jazz-ului, fiind si foarte bun pe improvizatie. Isi acorda perioade de sabat, in care cauta sa se reinventeze, sa isi remodeleze stilul, revenind de fiecare data in forta. In perioada de maturitate adopta si alte stiluri, afara de jazz, precum pop, r&b, funck si rock.

 

 

Kenny Garett (nascut in 1960)

Si-a dobandit recunoasterea la nivel mondial, cantand alturi de trupe mari precum in Orchestra lui Duke Ellington, inca din tinerete, apoi cu Miles Davis, in perioada in care acesta, deschis la inovatie, formeaza o trupa cu instrumente electrice. Dupa toate aceste benefice experinte, Garett imbratiseaza o cariera solo, fiind un saxofonist alto foarte apreciat.

 

Mark Turner (nascut in 1965)

Considerat alaturi de Garett si Potter drept unul dintre cei mai buni saxofonisti de jazz contemporani, Turner si-a perfectionat stilul, fiind influentat in tinerete de Coltrane. Isi dezvolta un ton sec, avand intercalate fraze unghiulare, cu preferinta spre registrul acut al saxofonului, ceea ce il fac remarcabil in timpul interpretarii. 

 

Chris Potter (nascut in 1971)

Considerat in tinerete un copil minune al saxofonului (la 13 ani are primul concert de jazz pe un saxofon alto, fiind puternic influentat la acea vreme de Parker), Potter interpreteaza la mai multe instrumente (mai toate tipurile de saxofon, preferand totusi saxofonul tenor, clarinet bas, flaut, chitara pian) ceea ce ii permite sa fie foarte inventiv si sa adopte un stil personal. 

Are o usurinta de trecere dintr-un registru in altul, care il diferentiaza de restul interpretilor la saxofon, iar solo-urile sunt de o mare inventivitate, complexe si virtuoase, cu un ritm frumos si o poveste care curge. 

In caz ca iti doresti sa traiesti aceleasi experiente precum marii saxofonisti ce au fost prezentati mai sus, poti sa incepi cu achizitionarea unui saxofon (aici gasesti lista noastra), alegand tipul care te atrage cel mai mult intre sopran, alto, tenor, bariton, bas, care sa iti ofera posibilitatea de a interpreta in stilul dorit, precum idolul pe care il ai. 

 

 

Leave a Reply

avatar
  Subscribe  
Notify of