Am modificat articolul ultima data pe: 22.07.19

 

Asa cum exista piese pop, rock, blues sau jazz care impresioneaza de la prima auditie si raman in istoria genului si concertele pentru pian isi au propriile vedete. Daca vrei sa inveti ce inseamna frumusetea si arta acestui instrument, mergi direct la tinta si asculta sase dintre cele mai bune compozitii din toate timpurile.

 

Pentru cei care doresc sa aiba o cultura muzicala cat mai bine definita, compozitiile clasice pentru pian fac parte dintre auditiile obligatorii. Pentru ca sunt insa atat de variate, iti propunem astazi sa te concentrezi pe cele mai frumoase concerte concepute pentru acest instrument, care iti vor inveseli ziua si iti vor incanta auzul. Asculta-le in spatiul tau preferat de relaxare, in compania unei carti bune sau doar a gandurilor tale.

 

Concertul nr. 1 pentru pian de Brahms

Aceasta piesa a fost scrisa in anul 1858, pe vremea aceea compozitorul avand doar 25 de ani. Conceputa pentru pian si orchestra, compozitia a avut debutul public la Hanovra in 1859 si a fost prima lucrare pentru orchestra pe care Johannes Brahms a prezentat-o publicului. 

Are o lungime de 40 – 50 de minute si include trei miscari: Maestoso (D minor), Adagio (D major) si Rondo: Allegro non troppo (D minor – D major). In primele 20 – 25 de minute vei asculta o sonata impartita in cinci sectiuni, considerata de experti conservatoare, prin precizia formelor specifice perioadei clasice.

Piesa include partituri pentru doua flaute, doua oboaie, doua clarinete, doi fagoti, doua trompete, timpane, pian si corzi. Este interesant de stiut ca aceasta compozitie a inceput sub forma unei sonate pentru doua piane, in anul 1854, fiind finalizata patru ani mai tarziu in forma sa actuala.

 

Concertul nr. 11 pentru claviatura in D major de Haydn

A fost scris intre ani 1970 si 1973, stilul sau fiind caracterizat ca galant si nefinisat, tinand cont de faptul ca vorbim despre o compozitie din perioada de inceput. Conceput initial pentru harpa si pianoforte, acest concert este considerat unul dintre primele care reprezinta era clasica. 

Cel mai faimos segment al operei in trei miscari (Vivace, Un pocco adagio si Rondo all Ungarese) este tema principala a ultimei miscari, care este inspirata dintr-un dans specific Europei Estice. Energia cu care trece printr-o varietate de modulatii melodice face din acest concert una dintre cele mai bune piese scrise vreodata pentru a fi interpretata la pian si merita cu siguranta ascultata.

 

 

Rapsodia lui Rachmaninov pe o tema de Paganini

Este de fapt considerata o concertanta pentru ca include o singura miscare si a fost scrisa de compozitorul rus Serghei Rachmaninov pentru pian solo si orchestra simfonica, in anul 1934. Reprezinta o compozitie specifica erei romantice, iar pe lista instrumentelor pe care le vei putea auzi se numara flautul, oboiul, cornul englezesc, clarinetele, fagotii, trompete si tromboane, tuba, timbal, toba bass, harpa, viori.

Structura reprezinta un set de 24 variatiuni ale ultimei compozitii din Capriciile lui Niccolo Paganini. Are o lungime de 22 – 24 de minute si este impartita in trei sectiuni, desi este interpretata fara pauza. Este o piesa cu dificultate tehnica ridicata, care pune la incercare talentul si experienta pianistilor. 

Cea de-a 18-a variatiune inclusa in concert este cel mai popular segment al compozitiei, fiind folosita in coloana sonora a unor filme celebre precum Undeva in timp, Singapore Sling, Ronin si The Good Wife.

 

Concert pentru pian nr. 2 de Bartok

Compus intre anii 1930 – 1931, de catre compozitorul ungur Bela Bartok, Concertul nr. 2 pentru pian in G major este cunoscut ca fiind una dintre cele mai dificile compozitii scrise vreodata. Gradul ridicat de dificultate a facut ca premiera piesei sa necesite amanare pentru ca filarmonica din New York nu a reusit sa o interpreteze suficient de bine pana la data lansarii. 

Multi dintre pianistii care au acceptat provocarea descriu compozitia ca fiind una dintre cele mai grele abordate vreodata. Stephen Kovacevich a spus ca este cea mai solicitanta piesa din cariera sa, din punct de vedere tehnic, si ca mainile aproape i-au paralizat in timpul repretitiilor.

Concertul este compus din trei miscari: Allegro, Adagio-Presto-Adagio si Allegro Molto-Piu allegro. Daca vei asculta cu atentie, vei observa ca piesa are o structura simetrica, tempoul alternand intre repede si incet. Pentru cei familiarizati cu muzica clasica, pasul ritmic si miscarea fragmentata vor aduce aminte usor de stilul lui Igor Stravinsky. 

Instrumentatia include in afara de pian solo, flaute, oboaie, clarinete, fagoti, trompete, tromboane, tuba, tobe, timbale si corzi. Printre cele mai reprezentative inregistrari ale compozitiei mentionam: Georges Cziffra si Orchestra simfonica din Budapesta, Vladimir Ashkenazy si Orchestra Filarmonicii din Londra, Maurizio Pollini si Orchestra Simfonica din Chicago.

 

Concert pentru pian in G major de Ravel

Printre caracteristicile interesante ale acestei compozitii vei observa cu siguranta influentele de jazz, care ii confera o armonie aparte. Concertul a fost scris de Maurice Ravel intre anii 1929 si 1931 si a fost interpretat pentru prima data de pianista Marguerite Long impreuna cu orchestra Lamoureux, succesul inregistrat punand bazele unui turneu in douazeci de orase.

Pentru aceasta piesa structura orchestrei include instrumente precum piccolo, flaut, oboi, clarinet, fagot, corn, trombon, violoncel, viori, viola, harpa, bici, tamtam, toba bas si timbale. Este construita dupa formatul standard de trei miscari: Allegramente, Adagio assai si Presto. Inceputul te va surprinde cu un sunet de bici si un amestec proaspat de tonuri basce si spaniole, combinate cu melodicitatea jazz-ului nou descoperit de compozitor. 

Vei observa cu siguranta trecerea la cea de-a doua miscare, pentru ca este prin contrast, un segment mult mai calm si senin, care se continua cu o tema prezentata doar de pianul solo. A treia tema iti va reaminti de dinamismul inceputului, creand o finalitate simetrica.

 

 

Concert nr. 2 pentru pian de Shostakovich

Acest concert a fost compus de catre Dmitri Shostakovich in anul 1957, pentru ziua de nastere a fiului sau care implinea 19 ani si care a interpretat de altfel si piesa, in premiera, la spectacolul de absolvire a Conservatorului din Moscova. Este o compozitie vesela, mai energica decat stilul specific al compozitorului si creata pentru a fi accesibila tinerilor pianisti. 

Se numara deci printre operele care pot fi nu numai ascultate, ci si interpretate de cei care invata sa cante la acest instrument si care au gasit deja printre modelele de piane (aici gasesti lista noastra), acustice, o versiune care sa le permita sa exerseze piesele preferate si acasa.

 

 

Leave a Reply

avatar
  Subscribe  
Notify of