Am modificat articolul ultima data pe: 02.04.20

 

Descopera lista noastra de 8 contrabasisti celebri din toate timpurile. Aceste personalitati pot avea diverse legaturi in domeniile arta, jazz sau muzica in general. Vei regasi in lista noastra artisti, muzicieni sau didacticieni, sau o combinatie a acestora. Indiferent de larghetea paletei preocuparilor lor, au scris pagini importante in istoria contrabasului.

 

Daca ai nevoie de un motiv pentru a invata sa canti la contrabas, noi iti oferim in acest articol 8, prin personalitatile si succesul pe care acesti contabasisti talentati le-au cunoscut in timpul vietii si care ii urmaresc si dupa moarte pe cei decedati. Indiferent de genul muzical in care au evoluat, de la epoca pre-clasica pana azi numele lor raman respectate si apreciate. 

 

Josef Kampfer (1735-1788)

Este primul care a avut suficienta incredere in sine pentru a se afirma ca solist de contrabas. Misiunea lui a fost de a ridica instrumentul de la statutul sau inferior la ceva mai spectaculos – toate relatarile vremii sunt de acord ca dexteritatea sa tehnica l-au ajutat. Dar nu toti criticii au fost entuziasti, iar unul din Paris semnala ca sunt mai de apreciat eforturile, decat rezultatele sale. 

Desi nu mai avem nici una dintre piesele sale, stim ca gratie patronatului unui bogat instrumentist amator vienez, Kampfer a reusit sa atraga atentia publicului. Una dintre primele sale aparitii a fost la curtea printului Esterhazy, iar Alfred Planyavsky considera ca solo-urile contrabasului din simfoniile 6, 7, 8, 31 și 72 ale lui Haydn erau compuse pentru el. 

A plecat in Anglia, unde succesul sau s-a impletit cu cel al lui Domenico Dragonetti (1763-1846), probabil unul dintre cei mai buni contrabasisti ​​ai tuturor timpurilor.

Carl Ditters von Dittersdorf (1739-1799)

Nascut la Viena, a fost una dintre cele mai importante figuri ale scolii clasice vieneze. Multumita tatalui său, care a putut sa-i ofere o educatie buna, tanarul a urmat o scoala iezuita si a primit lectii private de muzica, franceza si religie. Profesorii sai de vioara i-au recunoscut darul pentru compozitie, iar la inceputul anului 1763 a plecat cu Gluck in Italia, unde talentele sale de violonist virtuoz i-au castigat un anumit renume.

In 1765 a reusit sa ajunga in functia de Kapellmeister al Episcopului de Grosswardein si a infiintat o orchestra buna. In 1770, la un an dupa ce episcopul si-a desfiintat orchestra, Ditters a fost facut “cavaler al pintenului de aur”. Imparateasa Maria Tereza l-a innobilat in 1773 – a devenit apoi „von Dittersdorf”. A murit la doua zile după ce a dictat ultimele pagini ale autobiografiei sale.

 

Friederich Pischelberger (1741-1813)

“Bravul Pischelberger”, asa cum l-a numit Dittersdorf, a lucrat in orchestra de la Freihaus a lui Emanuel Schikaneder la momentul aparitiei Flautului magic si se pare ca pentru el a compus Mozart Per questa bella Mano

Friedrich Pischelberger a fost membru al orchestrei Grosswardein din Dittersdorf, alaturi de Vaclav Pichl (1741-1805), din 1765 pana in 1769 – a creat acolo cele doua concerte cunoscute ca Dittersdorf si Pichl.

 

Wenceslas Hause (c. 1796-?)

Nascut in Boemia, a fost un contrabasist celebru si profesor de contrabas la conservatorul din Praga. A cantat mai intai la vioara, si a publicat cateva compozitii pentru acest instrument la Dresda. Mai apoi, a luat lectii de contrabas, dobandind o acuratete deosebita.

In 1828, a publicat, tot la Dresda, o metoda foarte eficienta pentru contrabas, denumita Contrabasschule, retiparita apoi, la Paris si Anvers, in editie bilingva franco-germana, sub numele de Metoda completa pentru contrabas aprobata si adoptata de directia Conservatorului din Praga.

 

Giovanni Bottesini (1821 – 1889) 

A fost cel mai cunoscut contrabasist al timpului sau, dar si dirijor si compozitor. Nascut in Lombardia intr-o familie de muzicieni, a inceput vioara la 5 ani impreuna cu unchiul sau. Cand avea 13 ani, a beneficiat de o bursa oferita de Conservatorul din Milano, dar, intrucat acest conservator nu avea decat clase de bas si contrabas, a optat pentru acesta din urma. 

Desi a cantat cu greu, el a fost admis in timpul auditiei, deoarece muzicalitatea lui fusese recunoscuta, chiar daca tehnica sa era defectuoasa; cu aceasta ocazie, a rostit o fraza celebra: „Stiu ca am cantat greșit, dar daca am aflat unde sa-mi pun degetele, nu se va mai intampla”.

De la primul sau concert public in 1839, a avut un succes care l-a determinat sa calatoreasca in toata lumea. In 1846 a compus prima sa opera, Cristoforo Colombo, in Havana, cu un imens succes. 

El a fost cel care a regizat premiera mondiala a operei Aida a prietenului sau Verdi, in 1871, la Opera din Cairo, ca parte a ceremoniilor de deschidere a Canalului Suez. A publicat o metoda completa pentru contrabas. A compus mai multe de opere si muzica instrumentala, in principal pentru instrumentul sau.

 

Harry Babasin (1921-1988)

Harry Babasin a fost un contrabasist si violoncelist american, nascut la Dallas (Texas, Statele Unite), dintr-un un tata imigrant armean si o profesoara de muzica la North Texas State College.

Dupa ce a studiat in scoala in care preda mama sa, unde i-a intalnit pe Herb Ellis, Jimmy Giuffre, Gene Roland, Johnny Smith si Tommy Reeves si unde s-a familiarizat cu diferite instrumente, si dupa ce a debutat in orchestre locale, unde impunea uneori schimbarea completa a ritmului, incepe sa participe la turnee cu diferite trupe cu importanta variabila, cele ale lui Jimmy Joy, Bob Strong, Billie Rogers, Gene Krupa (1945), Charlie Barnet (1945), Boyd Raeburn (1945-46), Benny Goodman (1946), Woody Herman (1948), Frank DeVol, Jerry Gray. S-a stabilit la New York, apoi, in 1945, in California, unde a aparut in filmul O stea se naste, cu Benny Goodman.

Devine unul dintre directorii unei asociatii non-profit, The Angeles Theatrum, care intentioneaza sa stranga toate sursele inregistrate si toate documentele referitoare la miscarea West Coast. Rezultatul este cateva discuri lansate de firma Jazz Chronicles. Suferind de emfizem, a murit in 1988. La sfarsitul vietii, se mandrea ca a participat la 1.500 de inregistrari de contrabas.

 

Paul Chambers (1935-1969)

Nascut in Pittsburgh, Paul Chambers a crescut in Detroit. Faima sa a inceput in timpul unui turneu cu pianistul George Wallington si saxofonistul tenor Paul Quinichette, apoi s-a alaturat cvintetului lui J. J. Johnson.

Din 1955 pana in 1963 a fost membru al cvintetului lui Miles Davis, cu care a inregistrat multe albume. A lucrat apoi cu muzicienii lui Miles Davis, in special Red Garland, Wynton Kelly, John Coltrane sau Sonny Rollins. Cunoscut pentru problemele pe care le-a avut cu alcoolul si drogurile, a murit de tuberculoza in 1969, la 33 de ani.

 

Claude Tchamitchian (1960-)

Nascut la Paris, intr-o familie de muzicieni (se mentioneaza adesea ca tatal sau a fost elev al lui Alfred Cortot), a optat tardiv pentru contrabas, pe care l-a invatat mai intai singur, apoi la conservatorul din Avignon. Primele sale productii il asociaza cu chitaristul din Avignon Remi Charmasson, cu care formeaza un duo remarcabil, care va deveni trio cu Andre Jaume (album Cinoche, 1988). 

Dupa un prim album solo (Jeu d’Enfant, 1993), Claude Tchamitchian a fondat septetul Lousadzak (izvoare de lumina in armeana). Acest grup cu instrumentatie singulara – clarinet, saxofon, trompeta, trombon, chitara, contrabas si baterie – coincide cu descoperirea tarzie, de catre Tchamitchian, a muzicii armene pe care o ignorase anterior, desi se nascuse dintr-un tata armean si o mama franceza.

Interpret binecunoscut de muzica la contrabas, Claude Tchamitchian este prezent de la sfarsitul anilor 1980 pe toate scenele si pe toate fronturile muzicale, amestecand jazzul, muzica improvizata si muzica traditionala. O parte din activitatea sa este axata si pe muzica de scena, pentru teatru sau dans.

 

Lasa un comentariu

avatar
  Aboneaza-te  
Anunta despre